CUVÂNTUL


http://danorghici.ucoz.ro/publ/manifestare_eveniment/1-1-0-1

Cuvânt;  fantastică  definire  a  tot  şi  a  toate,  plenară definire a orice are nume, oricare element, orice ființă sau lucru  este  remarcată  şi  demarcată  de  un  cuvânt  unit  sau separat. Cuvântul este alfa şi omega început şi sfârşit la tot şi la  toate.  Mă  tot  întreb  ce  vrea  să  spună  bebelușul  când gângureşte, iar întrebarea-mi rămâne fără răspuns. Ce a spus bolnavul în ultima  clipă, atunci când pare că îngână ceva? Poate o rugă sau poate…

Început ori sfârşit de cuvinte, trăim zilnic cu ele, în ele. Puţini sunt aceia ce se pot despărţi de ele, foarte puţini sunt aceia ce reuşesc să nu fie muţi, dar să nu vorbească. Cochilie ce închide  în ea melcul definirii, zicerea. Vorbe vorbite, zise uneori de dragul de a te face auzit, fără a spune oareşceva. Comunicare?

În locul lor (cuvintelor spuse în van), prefer tăcerea pustnicilor. Exemplul viu de linişte grăitoare, ruga lor tăcută umple  pământul şi-l salvează de la moartea pe care cei ce grăiesc  o  creează.  Tăcerea  lor  creează  fapte,  faptele  lor făcând mai mult decât toate cuvintele spuse. Cuvânt.

Minunată şi încărcată definiţie a tot ce ne înconjoară, minunat şi perpetuu cuvânt scris. Început, zic unii cu primeletăbliţe, iar alţii de la Seth până în prezent, cuvintele au avut şi vor avea câte ceva de transmis. De la legi până la gânduri, de la planuri de piramide până la fâlfâitul unei aripi, de la circuite integrate până la jocuri de copii. Totul şi toate pot fi transmise prin cuvânt. Scris ori vorbit, cuvântul uneşte doi sau mai mulţi oameni.  Pentru că un om vorbind singur pe o stradă pustie, este considerat de cei mai mulţi drept nebun. La fel şi cel ce singur stă scriind, pe o tăbliţă de lut, bucată de piatră, pe un

papirus, mai nou pe hârtie reciclată, tot nebun este. Dar totuşi frumos nebun. Sau nu vă plac nebuniile poeţilor? Dar cele scrise  de marii prozatori? Nici nebunia contabilă (deşi este scrisă  mai   mult  cu  cifre),  nu  cred  că  displace  tuturor; frumuseţea matematică vă displace?

La început era cuvântul, (o spune chiar de la început Apostolul  Ioan)  iar  omul (creație divină  şi  cel  lăsat  să stăpânească), a luat cuvântul şi l-a pus pe o tăbliţă. Aşa s-a născut scrisul! Scrisul, formidabil lucru, a luat-o la vale cătinel, s-a rostogolit, a devenit rotund şi… iacătă, versul! Astfel, cred eu,  venit-au pe lume poeţii, prozatorii şi alţi intruşi în analele divinității.

Poeţii au tot  vorbit (cum la început era cuvântul) şi prins-au  rima.  Alţii,  dat-au cu  presupusul,  iar  nerimat  fiind, scris-au proză, mai rău, unii gândind, scris-au filosofie. Dar cei mai  mulţi şi cei mai cuminţi dintre toţi au rămas la cuvântul vorbit,  rezervându-se doar să citească din cele ce ceilalţi au scris. De nu le-a plăcut, făcut-au pe criticii cuvintelor.

Cuvânt sau cuvinte, spuse sau scrise. Unesc ori divid, depinde de cum şi unde, în ce ton sau gamă sunt folosite. Tratate de pace sau de război, au fost, sunt, şi vor fi modul cel mai firesc de a transmite mesaje de un fel sau altul.

Au  fost  şi  sunt  început,  sfârşit  şi  la  mijloc  spuse cuvinte. Scrise sau povestite. Rotund în rimă. Liniar, pătrat, sau dulce curgător. Dur, moale  sau altcumva depinzând doar de ipostaza sau genurile literare în care este pus. Cuvântul se deschide tuturor, dar oarecum rămâne totuşi închis.

Cuvânt  plecat  de nu  ştiu  unde,  prins  de  oarece  ori poate  de cineva, în mreje de pescar cu pană-n mână, el nu numai  că  zideşte  dar  şi  ridică  celor  ce-l  citesc,  palate  de cleştar, redând încrederea în propriile forţe.

Rotund, pătrat,  obtuz  (în  vorbe  de  ocară).  Cuvântul  rămâne cuvânt şi nu va putea nimeni şi nimic să-l oprească din al lui curs. El frate e cu timpul, ne este dat odată cu prima suflare, iar  totodată cu ultima ne este luat. Dar divin fiind, cuvântul nu pleacă (fantastică proprietate), cuvântul le rămâne şi celor ce vor urma, iar ei la rândul lor nu-l vor putea opri. Şi lor,  ca  şi  nouă  deodată  cu  naşterea  le  este  dat.  Vorbă duioasă,  aprig  strigăt,   cald,  umil,  simplu,  compus,  fioros. Cuvântul rămâne cuvânt. El poate şi chiar defineşte a noastră trecere, al nostru trecut, prezent, viitor cuvânt. Cochilie de cu totul altceva,”închis-deschisă” zicere în scris.

Un gând despre „CUVÂNTUL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s